Cuprins
Claudia Cardinale a fost una dintre marile stele ale cinematografului european. A jucat pentru Luchino Visconti, Federico Fellini și Sergio Leone, a fost partenera lui Alain Delon, Marcello Mastroianni, Burt Lancaster și Henry Fonda și a rămas în memoria publicului ca un amestec rar de frumusețe, forță și discreție.
Viața ei privată a fost mai complicată decât ar fi lăsat să se vadă imaginea de pe afiș. A murit în septembrie 2025, în Franța, la 87 de ani, lăsând în urmă peste o sută de filme și doi copii: Patrick și Claudia. În aceeași lună, lumea sportului își lua rămas-bun de la Nikola Pilić, mentorul lui Djokovic.
Copilăria în Tunis
Claudia Cardinale s-a născut pe 15 aprilie 1938, la Tunis, într-o familie de origine siciliană stabilită în Tunisia. A crescut vorbind franceza, araba și dialectul sicilian; italiana a învățat-o abia mai târziu, iar în primele filme vocea ei a fost dublată.
Nu visa să devină actriță. Destinul s-a schimbat în 1957, când a câștigat un concurs de frumusețe pentru tinerele italiene din Tunis, iar premiul a fost o călătorie la Festivalul de Film de la Veneția. Acolo a atras atenția producătorilor, care au început să-i ofere roluri.
Debutul și ascensiunea
Primul rol l-a avut într-o producție filmată în Tunisia, alături de Omar Sharif. Curând a urmat comedia „I soliti ignoti” (1958), regizată de Mario Monicelli, care a făcut-o cunoscută în Italia.
Cariera ei a fost gestionată atent de producătorul Franco Cristaldi, cu care a avut ulterior și o relație și o căsătorie. Studioul i-a construit o imagine publică strictă, inclusiv în privința vieții private, lucru care avea să conteze mult în povestea fiului ei.
La începutul anilor ’60 a jucat în filme importante ale neorealismului târziu și ale noului cinema italian, printre care „Rocco și frații săi” (1960) de Visconti și „La ragazza con la valigia” (1961) de Valerio Zurlini.
1963, anul de grație
În același an au apărut două filme care i-au fixat locul în istoria cinematografului:
- „Il Gattopardo” (Ghepardul), regizat de Luchino Visconti, după romanul lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa. Cardinale a interpretat-o pe Angelica, alături de Burt Lancaster și Alain Delon. Filmul a câștigat Palme d’Or la Cannes, iar scena balului a rămas una dintre cele mai celebre din cinema.
- „8½”, de Federico Fellini, în care apare ca femeia ideală visată de regizorul jucat de Marcello Mastroianni. Aici a putut juca, în sfârșit, cu propria voce.
Tot în 1963 a apărut și în „Pantera Roz”, comedia lui Blake Edwards, care i-a adus notorietate internațională.
Hollywood și „A fost odată în Vest”
Au urmat câteva filme americane, între care „The Professionals” (1966). Cardinale a refuzat însă să se mute definitiv la Hollywood și a preferat să rămână în Europa.
În 1968 a jucat în „C’era una volta il West” („A fost odată în Vest”), westernul lui Sergio Leone, cu muzica lui Ennio Morricone. Rolul lui Jill McBain, o fostă curtezană care ajunge văduvă și proprietară de pământ în mijlocul deșertului, este considerat de mulți cel mai bun al ei. Alături de ea au jucat Henry Fonda, Charles Bronson și Jason Robards.
Mai târziu a colaborat cu regizori foarte diferiți, de la Werner Herzog în „Fitzcarraldo” (1982) la producții europene independente, și a jucat în teatru, mai ales în Franța.
Copiii Claudiei Cardinale
Patrick, fiul ținut secret
Primul ei copil, Patrick, s-a născut în 1958, la Londra, când actrița avea 20 de ani. Cardinale a povestit mai târziu că sarcina a fost rezultatul unui viol suferit în tinerețe. În primii ani, din presiunea familiei și a celor care îi gestionau cariera, copilul a fost prezentat ca fiind fratele ei mai mic.
Adevărul a ieșit la iveală abia în anii ’60, când actrița a vorbit public despre faptul că Patrick este fiul ei. A fost o decizie curajoasă pentru o vedetă a acelei epoci și a vorbit ulterior despre cât de greu i-a fost să trăiască ani la rând cu acest secret.
Claudia Squitieri
Pe la jumătatea anilor ’70, Cardinale l-a cunoscut pe regizorul Pasquale Squitieri. Relația lor a durat decenii, iar actrița a jucat în mai multe filme ale lui. În 1979 s-a născut fiica lor, Claudia Squitieri. Mamă și fiică au rămas foarte apropiate, iar Claudia a fost alături de ea în ultimii ani, petrecuți în Franța.
Premii și angajament
- Leul de Aur pentru întreaga carieră la Festivalul de la Veneția, în 1993;
- Ursul de Aur onorific la Festivalul de la Berlin, în 2002;
- numirea ca ambasador al bunăvoinței UNESCO pentru apărarea drepturilor femeilor.
Cardinale a vorbit deschis despre violență și despre libertatea femeilor de a-și decide viața, teme pe care le-a trăit pe propria piele. Generația ei de artiști a lăsat o amprentă care trece de granițe, la fel ca muzica lui Eugen Doga, compozitorul care a scris pentru cinema și a fost ascultat în toată lumea.
Filme esențiale, pe scurt
| An | Film | Regizor |
|---|---|---|
| 1958 | I soliti ignoti | Mario Monicelli |
| 1960 | Rocco și frații săi | Luchino Visconti |
| 1963 | Il Gattopardo | Luchino Visconti |
| 1963 | 8½ | Federico Fellini |
| 1968 | A fost odată în Vest | Sergio Leone |
| 1982 | Fitzcarraldo | Werner Herzog |
Întrebări frecvente
Câți copii a avut Claudia Cardinale?
Doi: fiul Patrick, născut în 1958, și fiica Claudia, născută în 1979 din relația cu regizorul Pasquale Squitieri.
Unde s-a născut Claudia Cardinale?
La Tunis, în Tunisia, pe 15 aprilie 1938, într-o familie de origine siciliană.
Care este cel mai cunoscut film al ei?
Depinde pe cine întrebi. „Il Gattopardo”, „8½” și „A fost odată în Vest” sunt cele mai des citate.
De ce era dublată la începutul carierei?
Pentru că limba ei maternă era franceza și vorbea italiana cu accent. Abia după primii ani de carieră a început să joace cu propria voce.
O vedetă care și-a ales singură drumul
Claudia Cardinale a trecut de la un concurs de frumusețe din Tunis la cele mai importante filme ale secolului trecut, fără să renunțe la Europa și fără să lase Hollywoodul să o modeleze. A purtat ani de zile un secret dureros, a ales apoi să spună adevărul și și-a crescut cei doi copii departe de zgomotul presei. Rolurile ei rămân, iar povestea vieții ei le dă o profunzime în plus.
