Cuprins
Puțini oameni au influențat tenisul din atâtea poziții câte a ocupat Nikola Pilić. A fost un jucător de top în anii ’60 și ’70, a ajuns, fără să vrea, în centrul celei mai mari crize din istoria Wimbledonului, a câștigat Cupa Davis ca antrenor cu trei țări diferite și a primit în academia sa un copil de 12 ani din Belgrad, pe nume Novak Djokovic.
Pilić a murit în septembrie 2025, la 86 de ani. Povestea lui spune multe despre cum s-a transformat tenisul din sport de amatori în circuit profesionist și despre ce înseamnă un mentor bun.
Începuturile, la Split
Nikola Pilić s-a născut în 1939, la Split, pe coasta Dalmației, în Croația de azi, pe atunci parte a Iugoslaviei. A crescut într-o regiune cu tradiție sportivă puternică și s-a remarcat de tânăr printr-un joc agresiv, bazat pe serviciu și pe urcarea la fileu, stilul dominant al epocii.
A devenit rapid unul dintre cei mai buni jucători iugoslavi și un titular al echipei naționale de Cupa Davis. Era înalt, puternic și cu un temperament aprins, care avea să-l pună de mai multe ori în conflict cu oficialii.
Cariera de jucător
Pilić a făcut parte din generația care a trăit trecerea tenisului în era Open, din 1968, când turneele de Mare Șlem s-au deschis și profesioniștilor. În același an a fost unul dintre jucătorii recrutați în grupul cunoscut drept „Handsome Eight”, nucleul circuitului profesionist World Championship Tennis, unul dintre pașii care au dus la tenisul modern, cu turnee plătite și jucători liberi de controlul federațiilor naționale.
Cele mai importante rezultate ale sale:
- finala de simplu la Roland Garros, în 1973, pierdută în fața lui Ilie Năstase, unul dintre cele mai cunoscute meciuri pentru publicul român;
- titlul de dublu la US Open, în 1970, alături de francezul Pierre Barthès;
- numeroase prezențe în fazele finale ale marilor turnee și un loc constant printre cei mai buni jucători ai lumii la vremea sa.
Boicotul de la Wimbledon din 1973
Numele lui Pilić a rămas legat pentru totdeauna de un episod care a schimbat puterea în tenis. În 1973, federația iugoslavă l-a suspendat, acuzându-l că a refuzat să joace pentru țară într-o întâlnire de Cupa Davis. Pilić a contestat versiunea federației, însă suspendarea a fost menținută de Federația Internațională de Tenis, ceea ce însemna că nu putea juca la Wimbledon.
Asociația Jucătorilor Profesioniști (ATP), înființată cu puțin timp înainte, a considerat că este o chestiune de principiu: dacă un jucător profesionist poate fi oprit de federația lui să-și câștige existența, toți sunt vulnerabili. Ca formă de solidaritate, majoritatea jucătorilor de top ai ATP au boicotat Wimbledonul din acel an.
Turneul s-a jucat, dar cu un tablou mult slăbit. Pe termen lung, boicotul a arătat că jucătorii organizați au putere reală, iar ATP a devenit o forță în deciziile care privesc circuitul. Pilić, care nu căutase acest rol, a devenit simbolul unei schimbări istorice.
Antrenorul de Cupa Davis
După retragere, Pilić s-a stabilit în Germania și s-a dedicat antrenoratului. Aici și-a construit a doua carieră, poate chiar mai spectaculoasă decât prima.
| Țara | Rol | Ani cu titlu în Cupa Davis |
|---|---|---|
| Germania | căpitan | 1988, 1989, 1993 |
| Croația | căpitan | 2005, primul titlu al țării |
| Serbia | consilier al echipei | 2010, primul titlu al țării |
Cu Germania a lucrat în perioada lui Boris Becker și Michael Stich, una dintre cele mai bune generații ale tenisului german. Faptul că a câștigat competiția cu trei echipe naționale diferite spune mult despre felul în care știa să construiască o echipă și să gestioneze personalități puternice.
Academia din Germania și Novak Djokovic
Pilić a condus o academie de tenis lângă München, unde au trecut mulți juniori talentați. Cel mai cunoscut a ajuns acolo la 12 ani: Novak Djokovic, trimis de familie din Belgradul afectat de conflictele anilor ’90, ca să se poată antrena în condiții bune.
Pilić a lucrat cu el câțiva ani în perioada de formare. Djokovic a vorbit de multe ori despre rolul lui și l-a numit „tatăl meu de tenis”. Dincolo de tehnică, Pilić i-a oferit disciplina, mediul profesionist și încrederea că poate ajunge foarte departe, lucruri care contează enorm pentru un adolescent plecat de acasă.
Ce a lăsat în urmă
- Pentru jucători: boicotul din 1973, care a întărit poziția profesioniștilor față de federații.
- Pentru Cupa Davis: cinci titluri ca antrenor sau consilier, cu trei țări.
- Pentru tenisul din fosta Iugoslavie: un model și un mentor pentru generații de jucători croați și sârbi.
- Pentru Djokovic: fundația pe care s-a construit una dintre cele mai bogate cariere din istoria sportului.
Viața lui Pilić amintește, într-un fel, de alți oameni din Balcani care au lăsat o operă dincolo de granițele propriei țări, cum a fost compozitorul Eugen Doga. Toamna lui 2025 a adus și despărțirea de alte nume mari ale culturii europene, printre care actrița Claudia Cardinale.
Întrebări frecvente
Cu cine a pierdut Nikola Pilić finala de la Roland Garros?
Cu Ilie Năstase, în 1973. A fost singura sa finală de simplu într-un turneu de Mare Șlem.
De ce a fost boicotat Wimbledonul în 1973?
Pentru că Pilić a fost suspendat de federația iugoslavă, iar suspendarea a fost menținută la nivel internațional. ATP a răspuns cu un boicot, în semn de solidaritate și pentru a apăra dreptul jucătorilor de a-și alege turneele.
Ce legătură a avut Pilić cu Djokovic?
Djokovic s-a antrenat de la 12 ani în academia lui Pilić din Germania. Sârbul l-a considerat mereu un al doilea tată în tenis.
Câte Cupe Davis a câștigat Pilić?
Trei cu Germania și una cu Croația, ca și căpitan, plus titlul Serbiei din 2010, la care a contribuit drept consilier.
Un om care a schimbat tenisul de pe ambele părți ale fileului
Nikola Pilić a fost un jucător bun, un antrenor excepțional și, fără să-și propună, un simbol al independenței jucătorilor. Mai presus de toate, a fost un om care a știut să vadă talentul și să-l crească. Mulți fani îl vor ține minte prin Djokovic, dar moștenirea lui e mult mai largă: tenisul profesionist, așa cum îl știm astăzi, îi datorează ceva.
